S-a aprins o stea in cer: Unul dintre marii intelectuali ai Romaniei post-decembriste, scriitorul si „Parintele” Literaturii Romane Vechi, Daniel Vighi

Timişoara este, începând de sâmbătă, 26 noiembrie, mai săracă. Scriitorul, universitarul, activistul civic Daniel Vighi, s-a stins din viaţă, după o lungă suferinţă, pe un pat de spital. S-a întâmplat la două zile, după ce, într-o emoţionantă ceremonie desfăşurată la Universitatea de Vest a primit, ABSOLUT MERITAT, titlul de Cetăţean de Onoare al Timişoarei. Avea 66 de ani.

Anunţul dispariţiei a fost făcut, în sâmbătă dimineaţă de bunul şi vechiul său prieten Vasile Popovici: “Timișoara pierde azi una din vocile ei cele mai lucide și mai oneste. Dumnezeu să te odihnească în pace, Daniel Vighi!”

„Sunt născut pe valea Mureșului, într-o localitate, Lipova-Radna, pe care râul o împarte în două și unde oamenii vorbesc mai multe limbi și se închină la biserici diferite, reușind totuși să formeze o singură comunitate, plină de culoare. În mod natural, din primul moment al trezirii la conștiență, pentru mine lumea a fost diversă și armonioasă în toată diversitatea ei. Nici nu mi-aș putea închipui viața altfel decât deschisă spre toate limbile și credințele care o compun, într-un loc al conviețuirii pașnice. Timișoara m-a adoptat de când încă nu încheiasem cu adolescența și de atunci orașul acesta m-a instruit și m-a întărit în convingerea că darul cel mai de preț într-o comunitate e să primim diferențele ca pe o binecuvântare și să facem din ele un motiv de mândrie și forță.

Timp de 33 de ani, am trăit într-un regim care și-a propus să ne reducă pe toți la comandamente naționalist-comuniste, la gândirea unică, la sărăcie și supunere oarbă, la minciuna generalizată ca politică de stat, la ură între clase sociale și etnii. Lumea comunistă s-a prăbușit și pentru că politica urii e contrară naturii umane.

Nu e de mirare că Timișoara diversității și toleranței s-a ridicat prima împotriva regimului comunist. Împreună cu prietenii mei, cei mai mulți dintre ei intelectuali și scriitori, am fost alături de orașul meu însângerat încă din seara zilei de 16 decembrie 89. De atunci și până azi am rămas împreună cu ei pe aceeași linie, pe care noi o numim spiritul Timișoarei, dar care e de fapt esența construcției numite Uniunea Europeană. Spiritul Timișoarei nu e un dat imuabil, așa cum s-ar putea crede. Ne revine să-l păzim, să-l cultivăm și să-l transmitem mai departe, fiindcă, pierzându-l pe el, ne pierdem pe noi înșine.

Am considerat că implicarea civică face parte din datoria pe care o am față de orașul care m-a adoptat și m-a format. Mai mult, am convingerea că exemplul orașului meu e cheia pentru reușita țării mele în lumea occidentală în care se află locul nostru pentru totdeauna. Niciodată n-am fost mai convins de valorile orașului meu și ale democrației decât în aceste luni când imperialismul rus, cu barbaria, intoleranța și crimele lui, ia cu asalt teritoriile Ucrainei martirizate.

În același spirit mi-am scris cărțile de literatură și mi-am susținut cursurile la Universitate. Banatul, cu multiculturalitatea lui central-europeană, e lumea în care am crescut și care, sper din tot sufletul, va continuă să viseze în tot ce am scris și publicat. Întorc astfel Timișoarei ceea ce ea mi-a dat cu asupra de măsură”, ultimul mesaj pe care inegalabilul profesor l-a transmis Timişoarei.

Profesor?! Cât de puțin spus! Un DASCĂL minunat, în sensul profund, asumat, un OM, un artist într-ale deschiderii de porți ale cunoașterii, un stâlp al vieții culturale timișorene și, prin ceea ce a dăruit studenților săi, vieții universitare, prin ceea ce a scris, prin implicare și HAR, un sâîlp al vieții culturale post decembriste în ansamblu, un INTELECTUAL în cel mai nobil înțeles.

 DOMNUL de „Literatură Română Veche” de la Universitatea de Vest, la cursurile căruia, în anii de după Revoluție, veneau și studenți de la Hidrotehnică, Medicină sau Medicină Veterinară, Psihologie, Istorie sau chiar de la Inginerie sau Îmbunătățiri Funciare. Veneau cu toții, ascltau și își notau totul, cuceriți de cursurile Domniei Sale.

Unii îl porecleau „instalatorul”, din pricina modestiei sale, din pricina felul său firesc, simplu și frumos de a se purta, de a se îmbrăca, dar cu o adevărată comoară în minte și-n suflet, cât ar fi cuprins continente… DOMNUL PROFESOR la care nu aveai cum să nu înveți de nota 10, șide la cursurile căruia NU voiai să mai pleci. Cucerea prin vasta cultură, prin tonalitate, prin disciplina cunoștințelor, prin felul aparte prin care împărtășea tot ce știa studenților pe care îi iubea cu asupra de măsură…

Dumnezeu vă va face loc în Lumină, DOMNULE PROFESOR!

Daniel Vighi, prozator şi eseist, s-a născut la 9 octombrie 1956, la Radna, azi în Lipova. A absolvit cursurile liceale la Lipova (1970-1974), apoi cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara (1975-1980), se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009).

După absolvirea facultăţii a fost profesor la o şcoală generală din Timişoara (1980-1989), apoi, din 1990, a fost redactor la revista „Orizont”, iar începând din 1991 devine cadru didactic la Universitatea de Vest. În 1997 şi-a luat doctoratul cu teza „Influenţa orientală în proza românească interbelică. Constante culturale şi poetice”, publicată în 1998, sub titlul „Tentaţia Orientului”. A beneficiat de burse de studiu la Heidelberg (1990), Strasbourg (1993) şi Stuttgart (2002-2003), potrivit sursei menţionate.

A fost profesor la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie de la Universitatea de Vest din Timişoara, unde a făcut parte din colectivul de literatură română şi comparată, conform https://litere.uvt.ro/. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara (din 1990), al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO), membru fondator al Societăţii Timişoara şi al Alianţei Civice, precum şi preşedinte al Asociaţiei culturale „Ariergarda”.

A colaborat la publicaţii precum „Familia”, „Cuvântul”, „Vatra”, „Ariergarda”, „Provincia”, „Dilema”, „Euphorion” etc. şi, de asemenea, textele sale au apărut în periodice din străinătate.

În cadrul celei de a IX-a ediţii a Târgului Gaudeamus Timişoara, din mai 2013, a participat la o dezbatere despre literatura timişoreană de underground în anii ’80. A participat, între altele, la cea de-a II-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) de la Iaşi (octombrie 2014), la cea de-a IV-a ediţie a Bookfest Timişoara (26-29 martie 2015), la cea de-a patra ediţie a Festivalului „Dilema veche” de la Alba Iulia (21-23 august 2015), precum şi la dezbaterea intitulată „Cât comunism mai avem?”, cu prilejul vernisajului expoziţiei foto-documentare „Comunismul în România”, care a avut loc la 29 noiembrie 2018, la Bastionul Maria Theresia din Timişoara, în organizarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Daniel Vighi s-a numărat printre invitaţii la dezbaterea intitulată „Scânteia care aprinde torţa: Muza care nu tace” din cadrul celei de-a VIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara (FILTM) „La Vest de Est / La Est de Vest”, care s-a desfăşurat în perioada 23-26 octombrie 2019.

A fost distins cu mai multe premii, precum: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, pentru „Povestiri cu strada depozitului” (1985); Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, filiala Timişoara, pentru „Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan” (1996); Premiul ASPRO şi al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara pentru romanul „Decembrie, ora 10”; Premiul revistei „Familia” şi Premiul revistei „Euphorion” pentru romanul „Insula de vară”; Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara, pentru volumul de proză „Cometa Hale-Bopp” (2008).

De asemenea, i-au fost decernate o Diplomă de excelenţă pentru întreaga activitate şi promovarea imaginii Timişoarei (2004), Premiul pentru literatură, din partea Fundaţiei Principesa Margareta (2005), precum şi titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Lipova (2008), potrivit CV-ului aflat pe site-ul https://litere.uvt.ro/.

În cadrul celei de-a zecea ediţii a Premiilor Observator Cultural, decernate la 28 martie 2016, la Bucureşti, lui Daniel Vighi i-a revenit Premiul pentru Proză pentru romanul „Trilogia Corso”.

Articolul S-a aprins o stea in cer: Unul dintre marii intelectuali ai Romaniei post-decembriste, scriitorul si „Parintele” Literaturii Romane Vechi, Daniel Vighi apare prima dată în Bucuresti Business – Despre afaceri. Zi de zi.